plurivalentă personalitate creatoare. Legat, printr-un fericit „accident” biografic, de spațiul românesc (soția sa, cu care e căsătorit din 1947, e de origine română), Ménard debutează în teatru cu o piesă inspirată de tradiția istorică a aceluiași spațiu, „Alexandru Lăpușneanu”, jucată la Radio France Culture de către actori ai Comediei Franceze. Succesele de public și de critică de la postul amintit și de la Radio Suisse Romande îl determină să dedice o bună parte a creației sale teatrului radiofonic, aici fiind de amintit și foiletonul dramatic „Călătoria cea lungă”, adaptare după romanul „șatra” de Zaharia Stancu. Piesele sale „Rashomon și alte povestiri” (o viziune dramatică după proza lui Ryunosuke Akutagawa), „Poarta Infernului”, „În alb și negru”, „Hippo Népo sau Fluturele Mozart”, „Vizita lui Sem”, „Pipo, hoțul scărilor”, volumul de memorialistică „Ça ne fait pas rien (Două călătorii în România)”, romanul „Bătrînul”, volumul de versuri „Poeme” nu sînt decît cîteva repere ale unei activități creatoare întinse pe mai bine de o jumătate de veac, distinse, în 1997, cu Marele Premiu Radio al Societății Autorilor și Compozitorilor Dramatici din Franța pentru „opera omnia”.

Meditație „entomologică” asupra condiției umane în contemporaneitate și nu numai, „Hippo Nepo sau

Fluturele Mozart”, apărută în traducerea regizorului Mihai Vasile, animă cele două polimorfe personaje în aproximarea unui posibil destin, pe care ambele și-l refuză. Acestea într-o „piesă alegră, cu inteligență și savoare, umor și gravitate, care au valențe de patetism bine temperat, ironie, debordantă fantezie verbală și metafore ale absurdului”, cum apreciază Ion Stratan în prefața volumului.

Cuprinzînd în cea mai mare parte a sa versiunea românească a textului piesei Poarta Infernului - „o analiză document de o sfîșietoare profunzime asupra destinului uman” (Florin Toma), volumul „Mască și memorie/Masque et mémoire” este rezultatul unei iubitoare antologări din creația lui Roland Ménard. Pe lîngă fragmentele de memorialistică legate de premiera mondială și ploieșteană totodată a „Porții Infernului”, pe lîngă poemele autorului (în română și în original), cartea înfățișează și o seamă de reproduceri ale creațiilor plasticianului fantast și cu totul personal care este Roland Ménard. „Eu am vrut să fiu toate odată: și pictor, și actor, și scriitor. Fără lipsă de modestie, cred că nu am îmbrățișat prost toate aceste… grații”, mărturisea acest artist cu totul aparte în cadrul unui interviu. Cărțile sale apărute (și) în românește demonstrează că nu s-a înșelat.

Povestește-mi despre intensitatea cerului
și despre drumul stelelor.
Povestește-mi despre mireasma sevei de primăvară.
Povestește-mi despre moarte
mereu aceeași
pentru un gest rătăcit,
pentru o piatră aruncată în gol
și oferită după aceea în fiecare clipă,
și tot timpul refuzată.
Povestește-mi despre moarte și despre nemurire...

Amintește-mi, copile. Am uitat totul...